Testarea statica vs. testarea dinamica

Asa cum am mai mentionat si cu alte ocazii aici pe blog, testarea in ansamblu cuprinde foarte multe forme si sub-tipuri, dand nastere multor forme de clasificare a acestora in functie de diverse criterii legate de aspectele sale practice.

Pornind de la cele mai cunoscute clasificari ale formelor de testare, precum testarea functionala sau non-functionala, sau testarea in mod manual si cea automatizata, in continuare vom discuta despre o alta impartire a procesului de ansamblu al testarii, si anume testarea statica si cea dinamica.

De unde porneste disocierea static vs. dinamic?

Daca in cazul impartirii testarii in functionala si non-functionala ne referim la aspectul general verificat, iar in cazul testarii in mod manual sau automatizat la modalitatea principala de executie a testarii, criteriul de clasificare al disocierii testarii in statica versus dinamica este dat de analiza codului si a produsului, precum si a executarii (sau nu) a codului din spate, intr-o maniera directa sau indirecta.

Astfel, nivelul de clasificare al testarii in statica vs. dinamica este unul mai general, superior, din care deriva ulterior celelalte modalitati de clasificare a testarii, precum in white-box si black-box testing, si functionala ori non-functionala, aceasta din urma fiind reunita sub umbrela testarii dinamice.

La ce se refera testarea statica?

Mergand in continuare pe niste definiri cat mai simple si usor de inteles, testarea statica reprezinta acea forma a ei unde verificarea se face fara a executa niciun cod, fara a performa nicio actiune concreta fata de produsul supus testarii.

Din punct de vedere al etapizarii cronologice, testarea statica se executa la inceputul procesului general de testare (Software Testing Life Cycle), cat mai devreme posibil. Obiectivele principale ale testarii statice sunt acelea de a identifica posibilele erori si defecte ale produsului in cauza cat mai timpuriu posibil pentru a reduce costurile in materie de timp, efort si desigur bani, dar si de a inspecta corectitudinea artefactelor (instrumentelor de lucru) de testare incipiente precum documentatiile tehnice si cele de business.

Printre tipurile de documente care sunt supuse testarii statice se enumera: cazurile de test, documentatiile scrise cu cerintele de business (ce ar trebui sa faca produsul respectiv), planurile de testare, analizele initiale cu test coverage (ce ar trebui acoperit la testare), schitele cu design-ul aplicatiei (mock-urile), documentatiile de suport pentru utilizatorii finali (instructiunile practice ce vor ajunge la acestia) si chiar codul sursa al produsului.

Testarea statica poate conduce la un cod mai curat, la documentatii consistente si metodologii coerente de testare, astfel incat eventualele scapari sa fie prevenite cand se ajunge la testarea functionala propriu-zisa.

Ce reprezinta testarea dinamica?

Prin contrast evident cu testarea statica, testarea dinamica presupune analiza temeinica a…