Test cu măsurători Honda CR-V PHEV

A șaptea generație a Hondei CR-V reprezintă cheia care deschide toate inimile. Poate rula 73 km fără emisii, consumă puțin la terminarea curentului, este suficient de puternică, foarte spațioasă, silențioasă și confortabilă. Doar lapte și miere? Să vedem! Foto: Bogdan Paraschiv

Passepartout, un cuvânt cu două „tăișuri“. Pe de o parte, reprezintă o imagine desenată pe o hârtie care te privește din spatele unei sticle, pe de alta, o cheie universală, care garantează accesul în orice încăpere. Sigur, CR-V-ul PHEV nu e de atârnat pe perete, în primul rând din cauza greutății de două tone, apoi datorită calităților care te îmbie să-l folosești, mai degrabă decât să-l admiri.

 ➡ Citește aici testul cu fosta generație CR-V! 💡 

Dacă totuși te decizi să-l sorbi din priviri, există câteva elemente care-ți vor lua ochii. De exemplu, jantele de 18 inchi, care renunță la tendințele actuale de „design cu orice preț“, în favoarea confortului și performanțelor în off-road. Sau combinația dintre auriul metalizat al caroseriei și negrul elementelor stilistice. Sau garda la sol a versiunii PHEV, coborâtă
la 15,9 cm, de la 20, cât au versiunile full hybrid din gamă.

Interiorul este negru, mai sobru decât mi l-aș fi dorit, dar, dacă privim tușele înrădăcinate cumva în vremuri apuse, dublate de butoane fizice și selectoare rotative, remarcăm o atmosferă omogenă, care refuză să adopte un stil minimalist, sărăcăcios, tipic modelelor actuale. E o calitate caracteristică mașinilor din „epoca de aur“. Au dat japonezii un pic cu bățu-n baltă când au ales butoanele pentru transmisie, înlocuind sfânta manetă. Sunt neintuitiv de apăsat când te grăbești să faci manevre. Ecranele, la fel ca la oricare al model al mărcii, sunt decente, dar nu la nivelul celor mai bune din industrie, culminând cu camerele la 360°, cu rezoluție mică.

➡ Informații oficiale despre CR-V 💡

Excelent desenate, scaunele sunt poziționate sus, atât raportat la podea, cât și la șosea, oferind o plăcută senzație de control. În spate, spațiul la genunchi este uriaș, iar deschiderea amplă a ușilor permite accesul extrem de facil. Există cotieră centrală cu spații pentru pahare, guri de ventilație centrale, mânere de viraj, două mufe USB-C și banchetă încălzită. Apropo de banchetă, deși nu glisează longitudinal, spătarul fracționat se înclină pe spate cu 10,5° mai mult decât la fosta generație, transformându-se într-un veritabil șezlong. Portbagajul este o peșteră de 635 l, fiind mai mare decât la versiunile full hybrid 4×2 (596 l) și 4×4 (588 l).

Cea mai mare surpriză pentru mine a fost modul în care se simte SUV-ul japonez devenit, din compact, mediu. Sistemul de propulsie a dovedit un rafinament neașteptat din absolut orice punct de vedere. Trecerea dintre curent și benzină este dulce, pedala de frână se simte liniar,…