Sponzorizat de newsflash.ro
Luna Phobos a lui Marte ar putea fi de fapt o cometă, sau cel puțin o parte de cometă, capturată gravitațional de Planeta Roșie cu mult timp în urmă, sugerează un nou studiu preliminar bazat pe fotografii nepublicate anterior.
De ani de zile, cercetătorii au fost nedumeriți de luna Phobos a lui Marte și de geamăna sa, Deimos. Unii au teoretizat că lunile sunt asteroizi transformați de gravitația lui Marte, deoarece compoziția lor chimică este similară cu cea a unor roci din centura principală de asteroizi dintre Marte și Jupiter. Cu toate acestea, modelele computerizate care simulează acest proces de capturare nu au reușit să reproducă traiectoriile aproape circulare ale celor două corpuri în jurul lui Marte.
O altă ipoteză sugerează că un impact gigantic, similar cu cel care a creat luna noastră, a smuls aceste roci de pe Planeta Roșie; însă Phobos are o compoziție chimică diferită de cea a lui Marte, ceea ce face acest scenariu puțin probabil.
Ce este, de fapt, luna Phobos a lui Marte?
Elucidarea modului în care s-a format luna Phobos a lui Marte este unul dintre obiectivele misiunii Martian Moons eXploration (MMX) a Agenției Japoneze de Explorare Aerospațială, programată să fie lansată în 2026. Sonia Fornasier, profesoară de astronomie la Universitatea Paris Cité (Franța) și autoare principală a noului studiu, este un om de știință implicat în misiunea MMX. În timp ce ea și alți oameni de știință analizau imagini pentru a ajusta traiectoria planificată a navei spațiale, Fornasier a descoperit fotografii nepublicate, scrie Live Science.
Luate de camerele de înaltă rezoluție de pe nava spațială Mars Express a Agenției Spațiale Europene (ESA), care studiază planeta Marte și lunile sale din 2003, aceste 300 de imagini documentează în detaliu caracteristicile lui Phobos, inclusiv craterul Stickney, de 9 kilometri lățime, cel mai mare reper de pe Phobos.
Fornasier și colegii ei au folosit aceste fotografii pentru a analiza intensitatea luminii solare reflectate de Phobos din unghiuri diferite. Această tehnică, numită fotometrie, le-a permis să determine câtă lumină reflecta Phobos când Soarele era direct în față sau la un unghi decalat.
Modul în care Phobos reflectă lumina oferă un indiciu
Cercetătorii au descoperit că suprafața lui Phobos nu reflecta lumina uniform. Unele regiuni, cum ar fi marginea nord-estică a craterului, erau foarte reflectorizante. Dar analiza echipei a arătat, de asemenea, că, în general, suprafața lui Phobos părea vizibil mai strălucitoare când Soarele era direct deasupra. Acest fenomen, numit iluminare de opoziție, este caracteristic multor obiecte fără aer din Sistemul Solar. De asemenea, cercetătorii au descoperit că suprafața lui Phobos era poroasă, asemănătoare cu nisipul. Acest lucru a condus echipa să sugereze că suprafața lunii ar putea…
Sponzorizat de newsflash.ro
Citeste continuarea pe www.descopera.ro