Cercetările sugerează că cea mai veche crustă continentală a Pământului se dezintegrează

Configurațiile continentale ale Pământului s-au schimbat dramatic de-a lungul istoriei sale de miliarde de ani, transformând nu numai pozițiile pe planetă, ci și topografia, pe măsură ce expansiunea și contracția scoarței și-au pus amprenta asupra peisajului.

Unele zone ale scoarței continentale au menținut o stabilitate pe termen lung de la începutul istoriei Pământului, cu o distrugere redusă în urma evenimentelor tectonice sau a convecției mantalei, fiind cunoscute sub numele de cratoni.

Cercetări recente, publicate în Nature Geoscience, au analizat mecanismele prin care cratonii s-ar fi putut deforma, un proces denumit decratonizare.

În timp ce subducția (atunci când o placă tectonică mai densă este forțată să intre sub cealaltă în mantaua subiacentă, unde se topește) și penele de manta de adâncime (atunci când un segment din manta se ridică la suprafață datorită flotabilității sale și erodează termic crusta) au fost propuse ca posibile cauze, mecanismele care au condus la deformarea și eventuala distrugere a cratonilor Pământului rămân evazive.

Profesorul Shaofeng Liu, de la Universitatea de Geoștiințe din China, și colegii săi au investigat dezintegrarea unui anumit craton pe o perioadă de 200 de milioane de ani.

Expansiunea și contracția scoarței și-au pus amprenta asupra peisajului

Pentru a face acest lucru, echipa de cercetare a luat în considerare Cratonul Chinei de Nord (NCC), din vestul Oceanului Pacific, începând cu Mesozoicul mijlociu (cu 168 de milioane de ani în urmă), utilizând modele patru-dimensionale ale fluxului mantalei, scrie Phys.org.

Acestea au inclus date privind evoluția topografiei de suprafață, deformarea litosferei (crusta și mantaua superioară) și tomografia seismică (o tehnică ce utilizează undele seismice pentru a genera modele 3D ale interiorului Pământului).

Aceștia au identificat două etape de schimbare majoră pentru NCC care au dus la deformarea sa de-a lungul timpului. Inițial, subducția dinspre est a plăcii oceanice Izanagi, cu înclinație mică, a dus la îngroșarea scoarței NCC a plăcii eurasiatice, care s-a scurtat din cauza comprimării terenului și a format înălțimi topografice. Acest lucru s-a întâmplat datorită mișcării spre est a plăcii eurasiatice în ritm.

O fază ulterioară de rostogolire rapidă a plăcii (când placa subductoare se retrage înapoi la suprafață) a dus la extinderea și subțierea litosferei cu 26% față de grosimea sa inițială. Acest lucru a rezultat din schimbarea mișcării NCC de la est la sud, încetinind convergența celor două plăci.

Două etape de schimbare majoră

Aceste două etape s-au derulat pe parcursul a milioane de ani, în mai multe faze, începând cu falii de împingere și de transpresiune (deplasarea orizontală a rocilor cu o scurtare suplimentară perpendiculară pe mișcare) în…