Un astronom amator a descoperit ceva ciudat pe Jupiter după ce a studiat planeta cu o tehnică veche

O echipă formată din oameni de știință și astronomi amatori a reușit, folosind o tehnică veche, să răstoarne o presupunere de lungă durată: norii lui Jupiter, recunoscuți pentru mișcările lor turbulente, nu sunt compuși în principal din amoniac înghețat. Această descoperire schimbă fundamental ceea ce credeam că știm despre gigantul gazos.

Folosind telescoape comerciale și filtre spectrale, un astronom amator pe nume Steve Hill a colectat date pentru a cartografia abundența amoniacului în atmosfera lui Jupiter. Totuși, Hill a descoperit ceva care contrazice modelele anterioare despre compoziția atmosferică a planetei.

„Am fost intrigat!”, a declarat Patrick Irwin, de la Universitatea Oxford (Anglia).

„La început, eram sceptic că această tehnică veche a lui Steve putea produce hărți de amoniac atât de detaliate”, a spus Irwin.

O tehnică veche a dus la noi descoperiri despre Jupiter

Însă, pe măsură ce analiza avansa, scepticismul s-a transformat în entuziasm, era clar că Hill descoperise ceva important. Atmosfera lui Jupiter este compusă în mare parte din hidrogen și heliu, alături de cantități mici de amoniac, metan, vapori de apă și alte gaze. Aceste componente formează nori care reflectă lumina solară, oferindu-i planetei aspectul său spectaculos. Deoarece amoniacul este prezent în atmosferă și condensează la presiuni relativ scăzute, oamenii de știință presupuneau că norii superiori ai planetei sunt compuși în principal din gheață de amoniac.

„Astronomii presupun întotdeauna un model simplu, cu excepția cazului în care există dovezi covârșitoare că acest model este eronat. Deoarece putem detecta gazul de amoniac în atmosfera lui Jupiter, s-a presupus pur și simplu că norii observabili sunt cel mai probabil din gheață de amoniac”, a explicat Irwin.

Irwin a luat legătura cu Hill în 2023, prin intermediul unei cunoștințe comune de la Societatea Astronomică Britanică, după ce Hill și-a prezentat observațiile intrigante. „Steve era interesat să colaboreze cu un astronom profesionist pentru a analiza și valida abordarea sa”, a spus Irwin. Hill a utilizat o tehnică veche, din anii 1970-1980, numită analiza adâncimii benzilor de absorbție, pentru a estima concentrația de gaze pe baza luminii absorbite la lungimi de undă specifice. Astfel, el a calculat distribuția amoniacului deasupra norilor lui Jupiter cu o acuratețe surprinzătoare.

Din ce sunt compuși norii lui Jupiter?

Analizele au arătat că lumina reflectată provenea de la straturi de nori unde presiunea atmosferică era prea mare, iar temperaturile prea ridicate pentru ca amoniacul să condenseze. „Observațiile indică clar că stratul principal de reflecție este mult mai profund decât nivelul la care ar trebui să condenseze amoniacul, situându-se la 2-3 bari”, a explicat Irwin.

Astfel, s-a…