Mario & Luigi Brothership Review: când e frate lângă frate

Niciodată nu ne săturăm de jocurile cu instalatorul italian, asta poate și pentru că Nintendo știe când, dar mai ales cum, să lanseze aceste titluri. Ultimii trei ani ne-au super-răsfățat cu titluri refăcute, cu remaster-uri pentru Switch, de la Mario sportiv, la Mario în RPG, la Mario de hârtie, la Mario elefant și la Mario 3D. Mai lipsește ca Mario să se bată în galele de lupte sau să-l provoace pe Mike Tyson la box.

Acum, după un an plin de Mario, a venit un nou joc, care ne amintește de aventurile celor doi frați, Mario și Luigi, de pe vremea când intram ziua pe Gameboy Advance și se făcea noapte. Astfel, Mario & Luigi Brothership este un joc nou-nouț, cu o campanie plăcută, foarte lungă, undeva la 40-45 de ore, o aventură pe mare care luminează perfect contrastele de culoare pe Switch.

Povestea cu alungatul din regat, repetiție, repetiție…

Precum reacțiilor previzibile ale lui Gigi Becali atunci când FCSB-ul nu are rezultate bune, când vine vorba despre un joc cu Mario, știm deja povestea. Eroii sunt alungați din regatul Ciupercuțelor (aproape tot timpul) printr-un portal SF și se trezesc într-o lume oceanică, plină de insule: Concordia, dar nu Chiajna. Cum ajungeți pe prima insulă, veți simți vibrația, culoarea, parcă și briza mării. Însă pot spune că este cel mai colorat și animat joc Mario,  iar stilul de desen animat mi-a amintit chiar de seria animată Super Mario World.

Cum ajung pe insulă, Mario și Luigi își dau seama că e ceva schimbat în Concordia, că insulele sunt despărțite și doar cei doi instalatori le pot uni. Cum? Trebuie să preia cârma insulei plutitoare Shipshape și să navigheze în așa fel încât să reconecteze insulele. Dar pe fiecare insulă există provocări, adversari de învins, iar aici sistemul de luptă este clasic. Nu este diferit de Mario RPG, de Paper Mario, încadrându-se în celebrul deja stil turn based, nu foarte complicat însă.

Și aici,…