The First Descendant: Recenzie

Și iată că a sosit cel mai așteptat looter-shooter de anul acesta, din păcate, developerii au reușit să mă dezamăgească în privința tuturor aspectelor cheie de care jocul ar avea nevoie să fie un looter shooter grozav. „The First Descendant”, cunoscut ca și „Project Magnum”, făcut și publicat de către „Nexon”, este un joc care avea un potențial imens cu o tonă de idei ingenioase, părea că e primul joc din subgenul lui care e chiar next gen. Urmează să vă povestesc toate micile nelămuriri pe care le-am avut cu acest IP.

INTRO

Încă de la bun început, jocul s-a prezentat destul de onorabil, a avut un intro destul de puternic, dacă putem să îi spunem așa. Un tutorial drăguț în care te învață ideile de bază a jocului, similare cu a oricărui looter-shooter modern. Dar, cam aici se opresc toate laudele, după ce am intrat în hub-ul principal, am simțit o greață imensă de la framedrop-uri și UI-ul acela foarte încărcat, pe care, desigur, nu l-am băgat în seamă de la începutul jocului.

GAMEPLAY ȘI COMBAT

Am ajuns la partea care ar trebui să definească un joc din genul respectiv.. COMBAT-UL! Din nou, am rămas la fel de dezamăgit chiar și de la combat, înainte de lansarea jocului, inamicii, gunplay-ul și bossii, păreau top notch sau cel puțin pe placul meu. Well.. aparent, m-am înșelat amarnic. Gunplay-ul e foarte mediocru, inamicii se simt foarte spongy și bossii sunt boring overall. În „The First Descendant”, ai o groază de personaje cu care te poți juca, pe majoritatea le poți debloca doar cu ajutorul cardului tău bancar. Lăsând asta la o parte, în primele 30 de minute din joc, iți este dăruită ocazia de a iți alege un personaj (Descendant) cu care ești nevoit să joci până îl deblochezi pe următorul.

Jocul îți dă 3 personaje diferite.. Un tank (folosește scuturi care pot fi plasate și are capacitatea de a răsturna inamicii din fața lui. De asemenea, folosește Void…